Prea repede uităm ce-aveam în gând,
Sub apăsarea vorbelor de rând!
Nici nu mă strig de tot, nici nu mă laşi...
E atâta ezitare între paşi.
Prea repede uităm ce-aveam de spus
Un zbor în minus, o cădere în plus...
La tine-i vară şi la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.
E prea putin ce-ti pot marturisi
Daca ai fugi si nu te-as mai gasi,
Dar ca sa aflii totul nu e greu
Asculta-ma cu sufletul mereu mereu...
Lasandu-ma sa cred ca nu mai vrei
Sa te desprinzi cumva din ochii mei,
Ai sa intelegi cat frig s-ar intampla
Daca ai fugi si nu te-as mai afla....
George Tarnea
Un comentariu:
superba poezia, nu am intalnit-o pana acuma
:)
Trimiteți un comentariu